Daca vorbim de Romania cu siguranta vorbim in fiecare an de inundatii. O fi fost poate anul 2010 mai ciufut ca nici un altul din acest pdv. Am avut inaltimi istorice ale inundatiei in Galati, iar ceea ce pt uni parea a fi o situatie de cosmar pt altii a fost o ciudatenie chiar "interesanta" mai ales pt fotografi.
Si precum reclama cu geamurile de termopan foarte reziste care se tot deschid si deschid si ... deschid cam asa a fost cu ploaia in Galati. A plouat, a plouat, a plouat si nu a stat. Iubesc ploaia, iubesc efectele ei pe termen scurt. Cand totul devine obsesiv si de neoprit creeaza tendinte depresive. Cel care rupe in schimb aceasta impresie e spiritul romanului tinar, neinfricat si pana la urma chiar rebel care isi regaseste fericirea poate nu in cele mai fericite locatii.
Decis sa fug de atmosfera aceasta am plecat in Muntii Fagarash. Cunoscatorii mi-ar spune ca am plecat din lac pentru a nimeri in put. Ei bine de data aceasta daca in toata tara ploua numai acolo NU.
Odata ajuns la Balea Lac ai doar doua optiuni de a atinge creasta. Ambele le-am urcat de atatea ori ca tin minte urcarea din acel an mi s-a parut precum golgota mea. Slava domnului gandurile se schimba permanent precum atmosfera si lumina.
La inceputul lui august am fost in Delta la o intrunire a tuturor cluburilor de turism din tara in cadrul Federatiei Romane de Turism si Ecologie. A fost iesire in care m-am ars la soare, am fost piscat adliteram de zeci de tantari. Lasand aceste "mici" neplaceri la o parte a fost o iesire frumoasa unde mi-am revazut multi si dragi prieteni din toata tara. Noptile in care se canta pana dimineatza la focul de tabara sunt memorabile intotdeauna.
Ca sa rezumez: 2 MAI.
To be continue...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu