Culoarul Rucar-Bran

             O locatie f frumoasa dar care pana la o adanca privire mi se parea o locatie chiar usor kitcioasa. Nu as gresi daca e sa ma refer la anumite locatii, gen pensiuni sau alte "hrube" care cu cat incearca sa atraga mai mult atentia si interesul turistului si cu cat incearca sa pretinda ca fac parte din turismul agri-cultural cu atat se transforma in niste monstri hidosi.
              Eu tind sa sper ca ce va ramane aparte si unic vor fi dealurile si colinele si casutele nealterate de istorie; viata omului simplu preocupat mai mult de munca lui meticuloasa decat interesul asupra confortul turistului cu interese mercantile.

              Gata destula ocara... am avut parte de ploaie zapada, viscol si soare puternic toate in 48h. Ceea ce ptr o tura foto este excelent. Am avut ocazia sa cutreier toate satele de pe acest culoar si sa descopar cate putin din farmecul fiecaruia. Am avut surpriza sa aflu ca in aceasta zona se afla primul sat turistic din Romania, Sirnea. Sunt totushi locatii cu care trebuie sa ai rabdare, sa pandesti, sa cauti cadrul perfect, sa-l intelegi ca sa ii poti descoperi adevaratele minunatii, concluzia este ca merita!!!

Iluzia

             Nu de putine ori m-am gasit in fata apelor care sub o forma sau alta au reusit sa ma absoarba total. Sa ma sustraga din lumea reala, uscata, vitregita, plina de consensuri, nu neaparat placute, spre un loc in care imi permit sa visez. Un imaginar care desi imi prezinta practic aceeasi lume aici totul are alte vibratii, totul e mai liric, mai vibrant. Greutatea mea parca percepe alte legi ale fizicii devin...imponderabil chiar. Devin in schimb captivat si captiv in acelasi timp de lumea apelor, cu cat incerci sa o intelegi mai mult, ea lucreaza ca printr-o hipnoza. Incerc pe urma sa ma rup din acel loc, sa imi ancorez si mai bine picioarele in realitate si ajung ca intr-o camera de asteptare dintre cele doua lumi de unde le poti observ constient pe amandoua si dupa atat timp ma intreb: care e lumea reala? care e lumea in care imi place sa ma regasesc cel mai mult?

Anul 2010 in fotografii Part III

 

         Vara a trecut usor, usor si imi cautam locatii noi. Am trecut de atatea ori pe langa vestitul cimitir evreiesc dar niciodata nu mi-am facut timp sa vad cum se prezinta si inauntru... Pe scurt am fost complet surprins de tot. O lume ratacita, inedita dar greu de inteles, poarta o istorie lunga care treptat dispare in spatele plantelor.

           Zona Galati-Braila se poate bucura de o padure superba intre cele doua orase de la dig pana in Dunare mult mai intinsa decat ar crede multe persoane. Nu de putine ori am fost surpins sa descopar zonele frumoase din acest loc care la revarsarea Dunarii se transforma intr-o mica delta.

               Ajuns aproximativ un laitmotiv aceasta locatie pt majoritatea fotografilor am strabatuto si in 2010. Am prins o vreme urata tare de tot dar care nu m-a oprit din a incerca sa imi regasesc vulcani intr-o noua imagine.

 

                 Apropo de acest apus care l-am suprins la Vulcani Noroiosi nu cred ca vreti sa stiti ce fel aratam aproape intins pe acel pamant... Sa zicem doar ca puteam fi confundat cu decorul :D

                  Daca e toamna inseamna ca e sezonul expozitiilor. Meritele sunt ale lor, inca  o promotie de care sunt mandru ca am promovato cu succes si talent mare. Pana la sfarsitul anului 2010 dupa 2 ani de scoala de fotografie Queen Company am promovat aprox 40 de elevi. Le urez mult succes in continuare in drumul lor spre descoperirea acestei arte, au mult de munca.

               Toamna niciodata nu te plictisesti cand esti la fotografiat oriunde ai merge. Rasariturile de departe sunt cele mai frumoase in acest anotimp. Iar judetul Tulcea e superb in orice lumina e suprins. Va sugerez pe drumul de  la bac Galati pana la Tulcea sa va uitati si la imprejurimi sa nu pierdeti ceva memorabil.

               Acestea sunt padurile adolescentei mele ca le-am cutreierat in lung si lat. Ma refer evident la padurile muntilor Macin. Recomand drumul din Luncavita catre Nifon.

               Cu scuzele de rigoare as dori sa inchei aici acest capitol recapitulativ. Stiu ca ar mai fi foarte multe de aratat si de spus la cate am vazut si colindat in 2010 dar multe alte fotografii cu referire la locatiile care le-am vazut si tot ce am mai fotografiat evident pot fi gasite pe galeria mea foto. Sa trecem cu bine si de iarna aceasta care are episoadele ei de normalitate si poate ne ajuta dumnezeu si continuam in 2012 cu retrospectiva pe 2011, sanatosi sa fim!