Iluzia

             Nu de putine ori m-am gasit in fata apelor care sub o forma sau alta au reusit sa ma absoarba total. Sa ma sustraga din lumea reala, uscata, vitregita, plina de consensuri, nu neaparat placute, spre un loc in care imi permit sa visez. Un imaginar care desi imi prezinta practic aceeasi lume aici totul are alte vibratii, totul e mai liric, mai vibrant. Greutatea mea parca percepe alte legi ale fizicii devin...imponderabil chiar. Devin in schimb captivat si captiv in acelasi timp de lumea apelor, cu cat incerci sa o intelegi mai mult, ea lucreaza ca printr-o hipnoza. Incerc pe urma sa ma rup din acel loc, sa imi ancorez si mai bine picioarele in realitate si ajung ca intr-o camera de asteptare dintre cele doua lumi de unde le poti observ constient pe amandoua si dupa atat timp ma intreb: care e lumea reala? care e lumea in care imi place sa ma regasesc cel mai mult?