Culoarul Rucar-Bran

             O locatie f frumoasa dar care pana la o adanca privire mi se parea o locatie chiar usor kitcioasa. Nu as gresi daca e sa ma refer la anumite locatii, gen pensiuni sau alte "hrube" care cu cat incearca sa atraga mai mult atentia si interesul turistului si cu cat incearca sa pretinda ca fac parte din turismul agri-cultural cu atat se transforma in niste monstri hidosi.
              Eu tind sa sper ca ce va ramane aparte si unic vor fi dealurile si colinele si casutele nealterate de istorie; viata omului simplu preocupat mai mult de munca lui meticuloasa decat interesul asupra confortul turistului cu interese mercantile.

              Gata destula ocara... am avut parte de ploaie zapada, viscol si soare puternic toate in 48h. Ceea ce ptr o tura foto este excelent. Am avut ocazia sa cutreier toate satele de pe acest culoar si sa descopar cate putin din farmecul fiecaruia. Am avut surpriza sa aflu ca in aceasta zona se afla primul sat turistic din Romania, Sirnea. Sunt totushi locatii cu care trebuie sa ai rabdare, sa pandesti, sa cauti cadrul perfect, sa-l intelegi ca sa ii poti descoperi adevaratele minunatii, concluzia este ca merita!!!

Iluzia

             Nu de putine ori m-am gasit in fata apelor care sub o forma sau alta au reusit sa ma absoarba total. Sa ma sustraga din lumea reala, uscata, vitregita, plina de consensuri, nu neaparat placute, spre un loc in care imi permit sa visez. Un imaginar care desi imi prezinta practic aceeasi lume aici totul are alte vibratii, totul e mai liric, mai vibrant. Greutatea mea parca percepe alte legi ale fizicii devin...imponderabil chiar. Devin in schimb captivat si captiv in acelasi timp de lumea apelor, cu cat incerci sa o intelegi mai mult, ea lucreaza ca printr-o hipnoza. Incerc pe urma sa ma rup din acel loc, sa imi ancorez si mai bine picioarele in realitate si ajung ca intr-o camera de asteptare dintre cele doua lumi de unde le poti observ constient pe amandoua si dupa atat timp ma intreb: care e lumea reala? care e lumea in care imi place sa ma regasesc cel mai mult?

Anul 2010 in fotografii Part III

 

         Vara a trecut usor, usor si imi cautam locatii noi. Am trecut de atatea ori pe langa vestitul cimitir evreiesc dar niciodata nu mi-am facut timp sa vad cum se prezinta si inauntru... Pe scurt am fost complet surprins de tot. O lume ratacita, inedita dar greu de inteles, poarta o istorie lunga care treptat dispare in spatele plantelor.

           Zona Galati-Braila se poate bucura de o padure superba intre cele doua orase de la dig pana in Dunare mult mai intinsa decat ar crede multe persoane. Nu de putine ori am fost surpins sa descopar zonele frumoase din acest loc care la revarsarea Dunarii se transforma intr-o mica delta.

               Ajuns aproximativ un laitmotiv aceasta locatie pt majoritatea fotografilor am strabatuto si in 2010. Am prins o vreme urata tare de tot dar care nu m-a oprit din a incerca sa imi regasesc vulcani intr-o noua imagine.

 

                 Apropo de acest apus care l-am suprins la Vulcani Noroiosi nu cred ca vreti sa stiti ce fel aratam aproape intins pe acel pamant... Sa zicem doar ca puteam fi confundat cu decorul :D

                  Daca e toamna inseamna ca e sezonul expozitiilor. Meritele sunt ale lor, inca  o promotie de care sunt mandru ca am promovato cu succes si talent mare. Pana la sfarsitul anului 2010 dupa 2 ani de scoala de fotografie Queen Company am promovat aprox 40 de elevi. Le urez mult succes in continuare in drumul lor spre descoperirea acestei arte, au mult de munca.

               Toamna niciodata nu te plictisesti cand esti la fotografiat oriunde ai merge. Rasariturile de departe sunt cele mai frumoase in acest anotimp. Iar judetul Tulcea e superb in orice lumina e suprins. Va sugerez pe drumul de  la bac Galati pana la Tulcea sa va uitati si la imprejurimi sa nu pierdeti ceva memorabil.

               Acestea sunt padurile adolescentei mele ca le-am cutreierat in lung si lat. Ma refer evident la padurile muntilor Macin. Recomand drumul din Luncavita catre Nifon.

               Cu scuzele de rigoare as dori sa inchei aici acest capitol recapitulativ. Stiu ca ar mai fi foarte multe de aratat si de spus la cate am vazut si colindat in 2010 dar multe alte fotografii cu referire la locatiile care le-am vazut si tot ce am mai fotografiat evident pot fi gasite pe galeria mea foto. Sa trecem cu bine si de iarna aceasta care are episoadele ei de normalitate si poate ne ajuta dumnezeu si continuam in 2012 cu retrospectiva pe 2011, sanatosi sa fim!

Anul 2010 in fotografii Part II

          Daca vorbim de Romania cu siguranta vorbim in fiecare an de inundatii. O fi fost poate anul 2010 mai ciufut ca nici un altul  din acest pdv. Am avut inaltimi istorice ale inundatiei in Galati, iar ceea ce pt uni parea a fi o situatie de cosmar pt altii a fost o ciudatenie chiar "interesanta" mai ales pt fotografi.

 

            Si precum reclama cu geamurile de termopan foarte reziste care se tot deschid si deschid si ... deschid cam asa a fost cu ploaia in Galati. A plouat, a plouat, a plouat si nu a stat. Iubesc ploaia, iubesc efectele ei pe termen scurt. Cand totul devine obsesiv si de neoprit creeaza tendinte depresive. Cel care rupe in schimb aceasta impresie e spiritul romanului tinar, neinfricat si pana la urma chiar rebel care isi regaseste fericirea poate nu in cele mai fericite locatii.

             Decis sa fug de atmosfera aceasta am plecat in Muntii Fagarash. Cunoscatorii mi-ar spune ca am plecat din lac pentru a nimeri in put. Ei bine de data aceasta daca in toata tara ploua numai acolo NU.

               Odata ajuns la Balea Lac ai doar doua optiuni de a atinge creasta. Ambele le-am urcat de atatea ori ca tin minte urcarea din acel an mi s-a parut precum golgota mea. Slava domnului gandurile se schimba permanent precum atmosfera si lumina.

                      Privind aceasta fotografie imediat narile imi sunt inundate de mirosul rece, umed si proaspat de munte.Senzatii ce te incarca de energie.

                          Lacuri glaciare perfect limpezi, vai impresionante abrupte, nori care se joaca cu iarba crestelor... Daca nu iubesti muntele, nu ai nici o idee la ce ma refer... sentimentul ce te cuprinde....

            La inceputul lui august am fost in Delta la o intrunire a tuturor cluburilor de turism din tara in cadrul  Federatiei Romane de Turism si Ecologie. A fost iesire in care m-am ars la soare, am fost piscat adliteram de zeci de tantari. Lasand aceste "mici" neplaceri la o parte a fost o iesire frumoasa unde mi-am revazut multi si dragi prieteni din toata tara. Noptile in care se canta pana dimineatza la focul de tabara sunt memorabile intotdeauna.

               O crescatorie de rate care mi-a bucurat dimineata cum nu am crezut ca o pot face aceste pasari. Foarte simpatice ce fel te fixau si cand faceai chiar si o singura miscare toate in cor macaiau, cum te opreai cum inceteau si ele.

               Din delta am plecat direct la mare intr-o statiune unde pot spune ca m-am relaxat cu adevarat pentru prima data pe litoralul romanesc: liniste, curat, mancare buna, numai cupluri si familii. Plaja cam scurta si apa se adanceste repede dar ambele curate!!!
Ca sa rezumez: 2 MAI.

To be continue...

Anul 2010 in fotografii Part I

           Un an plin, un an ce parea a fi unul f lung privit din perspectiva primelor luni. O iarna urata, cum nu am mai trait din copilarie, aspra, geroasa. Imi aduc aminte ca spunea la televizor cod portocaliu si eu totushi ma induram sa calatoresc...deh pasiunile nu ingheata nici la -15 grade.

             Nu a trecut mult sa se topeasca zapada si mi-am propus sa ajung intr-un colt de tara: "Cotul pisicii" .M-am intrebat intotdeauna de la ce vine aceasta denumire...presupun de la cotul care il formeaza Dunarea f serpuita in aceasta zona. O zona care se pare ca traieste numai din pescuit si agricultura, locuri uitate de lume.

          De cand eram mic mi-a placut sa descopar locuri noi. Clar pt mine zona de frontiera de la Cotul Pisicii pana la Isaccea era un total mister. Nici nu imi inchipuiam ca era vreo cale pe unde sa se poata conduce, am mers pe sistemul: hai sa vedem unde duce acest drum, unde se termina.

 

                Am descoperit o lume complet uitata, un schelet al unor locuri care candva cred ca a fost un loc plin de viata.

 

              Pana si calutii parca incepeaua sa sufere o mutilare, o transformare adusa de vremurile urate

              Ceatza a fost un cuvant cheie pt foarte multe din iesirile mele de anul acesta...pt bine un bonus acest fapt de care am incercat sa ma bucur cat mai din plin.

             Am pornit catre o locatie complet necunoscuta mie pana atunci dar care parea cu un potential fotografic f mare: Cheile Dobrogei. O zona care intradevar m-a impresionat cum arata dar clar trebuie venit intr-un sezon sau un moment cu o lumina mult mai buna decat cea pe care am gasito noi in ziua aceea.

             Cum nu este an in care sa nu ma bucur de prezenta si compania mentorului Constantinescu...Florin Constantinescu :D si inevitabil jumatatea lui, Laura, am zis sa ne gasim anul trecut in delta. Orice legatura sau impresie ca aceasta fotografie face reclama la Canon si cum uneste el familiile sau prezenta lui in viata noastra e pur intamplatoare.

PS: In aceasta fotografie nu a fost ranit sau tinut captiv nici un animal, elementul de blana din poza fiind doar unul de decor:))

            Fara doar si poate orele cele mai pline de adrenalina le-am avut anul acesta intr-o barca minunta prinsa de o furtuna pe Marea Neagra.Si tot zbuciumul pt o insula unica in tara la noi:

 Numele insulitei imi scapa dar ce stiu sigur ca mi-a provocat impresia ca as juca un rol in filmul lu' Hitchcock, "Pasarile".

"Barcutza" esuata acolo e o alta poveste pe care o sa vi-o istorisesc intr-o zi. Sa zicem doar deocamdata ca nu o sa uit niciodata ce am patit ca doar traim in Romania si asta ne ocupa adliteram tot timpul.

            Al doilea element care m-a marcat a fost cat de superba poate fi aceasta pasare, Pelicanul. E impresionanta, mandra, foarte puternica si pt necunoscatori incredibil de mare. Efectul care l-a avut asupra mea, observand pasarea de la cativa metri departare, sa o vad cum isi ia zborul...breath-takeing.

 

 

Va las cu zborul aceastei minunate pasari pana data viitoare puteti urmari si un clip de-al meu: http://www.youtube.com/watch?v=Iiy1G5HdGKw

To be continue...

Padurea Letea

A fost un an 2010 plin din toate pct de vedere.Zilele acestea am fost in plin proces de arhivare a fotografiilor de pe intreg anul....amintiri...memorii ale unor clipe magice.Ma gandesc sa creez un an 2010 in fotografii pe unde am fost ce am vazut...dar pana atunci va las cu locul care de departe m-a marcat cel mai mult si pe care sper sa-l aprofundez fotografic in anii ce vor veni respectiv caluti care m-au cucerit total!

Uite vine priiiiimavaraaaa, Floricele pe campiiiii, Hai sa le-adunam copiiiii...

                 Cam asta mi-e sentimentul de cand am vazut ce fel este afara. Acum sincer nu stiu daca sa fiu placut surprins, cu gandul la drumetiile prin frumosii nostri munti sau suparat pentru ca totushi suntem in luna IANUARIE. Pentru frustratii care nu au mai iesit de mult la o promenada pentru a mai etala cate ceva banuiesc ca e perfect.

                 Eu unul pe sistemul acesta ma astept ca de babele lu' martie sa imi inghete barbia cautand astfel de locatii: